Reumatologie pediatrică
Reumatologia pediatrică este un domeniu specializat al pediatriei dedicat diagnosticării și tratamentului bolilor reumatice la copii. Această subspecialitate se concentrează pe identificarea și gestionarea unei game largi de boli reumatice care pot provoca inflamație, durere și rigiditate la articulațiile, mușchii și oasele copiilor. În special, reumatologii pediatrici sunt experți în lucrul cu copiii care suferă de dureri cronice și implicare articulară, dar care nu au primit un diagnostic corect sau au fost diagnosticați greșit în trecut. Ei folosesc pregătirea și expertiza lor specializată pentru a ajuta copiii și familiile lor să găsească diagnosticul corect și să dezvolte un plan de tratament personalizat adaptat nevoilor lor specifice. Unele dintre problemele și afecțiunile reumatice includ artrita juvenilă idiopatică și lupusul. Acestea sunt dificil de identificat, diagnosticat și tratat, astfel încât bolile reumatice necesită atenție de specialitate din partea medicilor instruiți.
Ce afecțiuni tratează reumatologii pediatrici?
Reumatologii pediatrici sunt specialiști în tratamentul tulburărilor reumatice la copii. Problemele reumatice afectează articulațiile, oasele, mușchii și sistemul nervos al copiilor. Departamentul de reumatologie tratează afecțiuni care cauzează inflamație, durere și rigiditate în mișcare, cum ar fi fibromialgia și dermatomiozita. Unele probleme comune pe care le pot trata includ:
Artrita idiopatică juvenilă (AIJ)
Artrita idiopatică juvenilă, numită și artrită reumatoidă juvenilă, este cel mai întâlnit tip de artrită pediatrică. Este o boală cronică cauzată de disfuncționarea sistemului imunitar și provoacă probleme severe dacă nu este depistată la timp. „Idiopatic” se referă la modul spontan în care apar simptomele fără nicio cauză particulară de indicat. AIJ afectează copiii de toate vârstele, dar este comună la copiii sub 16 ani. Poate provoca leziuni permanente la unul sau mai multe articulații dacă nu este identificată și tratată la timp. Tratamentul reumatologiei pediatrice include medicamente și terapie fizică pentru a reduce inflamația și durerea. Terapia fizică îmbunătățește mobilitatea articulațiilor la pacienții care suferă de AIJ pentru a corecta leziunile articulare. Cu un diagnostic și tratament timpurii, copiii pot duce o viață activă și împlinită. În plus, în cazuri severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.
Dermatomiozita juvenilă (DMJ)
DMJ este o boală reumatologică pediatrică autoimună rară care afectează puterea musculară și provoacă erupții cutanate. Afectează în mod obișnuit copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani și adulții cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani. Afectează în mod egal ambele părți ale corpului și provoacă dificultăți în activități precum statul în picioare, urcatul scărilor și ridicarea obiectelor. Erupția cutanată apare adesea pe față, gât și pieptul superior. Poate avea o nuanță purpurie sau roșie cu aspect de heliotrop. Este tratată prin medicamente care suprimă sistemul imunitar pentru a reduce inflamația și exerciții care îmbunătățesc funcția musculară. Boala poate intra în remisie cu îngrijire și tratament corespunzătoare, iar copilul își poate recăpăta puterea musculară și funcția pierdută. Prin primirea unui diagnostic și tratament precoce se evită complicațiile severe precum problemele respiratorii, inflamația pulmonară și problemele cardiace.
Uveita
Uveita cauzează inflamația ochiului afectând partea mijlocie a vaselor de sânge. Poate provoca diverse simptome, inclusiv roșeață în ochi, durere în ochi, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Poate duce și la complicații severe care declanșează glaucom, cataractă și pierderea vederii. Ochii au diferite tipuri de vase de sânge afectate de o boală precum uveita. Uveita este ulterior subclasificată în anterioră, intermediară și posterioară, în funcție de partea ochiului pe care o afectează. Planul de tratament al bolii depinde de tipul și severitatea afecțiunii. Medicamentele sunt adesea corticosteroizi sau agenți antiinflamatorii cum ar fi AINS-urile pentru a ameliora inflamația și pentru a preveni complicațiile ulterioare. Pot fi necesare imunosupresoare în cazurile în care organismul acționează împotriva ochiului și cauzează inflamația.
Fenomenul Raynaud
Fenomenul Raynaud este o condiție în care vasele de sânge din degetele de la mâini și picioarele copiilor se îngustează, ducând la o circulație restricționată a sângelui în acea zonă. Lipsa circulației sângelui determină degetele să devină palide și purpurii. Pe măsură ce circulația sângelui revine, zonele devin de un roșu aprins și furnicături sau încep să se simtă amorțite. Fenomenul Raynaud este clasificat în două forme, primară și secundară. Fenomenul Raynaud primar este cauzat de condiții externe precum temperaturile reci sau stresul emoțional brusc, în timp ce o boală subiacentă precum lupusul sau artrita cauzează fenomenul Raynaud secundar. Tratamentul include medicamente care relaxează vasele de sânge și îmbunătățesc circulația sângelui, schimbări ale stilului de viață care reduc riscul de atacuri și purtarea de îmbrăcăminte călduroasă care evită expunerea la temperaturi reci.
Lupus eritematos sistemic
Lupusul eritematos sistemic (LES) este o formă de lupus cea mai întâlnită. Este caracterizată de anticorpi anormali care atacă celulele și țesuturile sănătoase, ducând la inflamație și leziuni tisulare. LES cauzează o gamă largă de simptome, inclusiv dureri articulare, oboseală, febră și o erupție cutanată în formă de fluture pe față. Poate provoca complicații severe precum leziuni renale, anemie și probleme neurologice la copii dacă nu este identificat și tratat la timp. Severitatea LES poate varia de la o persoană la alta, iar adesea este greu de prezis cum progresează boala. Nu există vindecare pentru LES, dar simptomele pot fi gestionate cu medicamente și tratamente.
Sindromul Behçet
Sindromul Behçet este o afecțiune medicală care cauzează inflamația vaselor de sânge (vasculita) și se manifestă sub formă de ulcere recurente în gură și în zona genitală, precum și alte simptome care afectează ochii, pielea, articulațiile, sistemul nervos și vasele de sânge. Cauza sindromului este necunoscută, dar genetica poate fi un factor.
Cel mai frecvent simptom al sindromului Behçet sunt ulcerele bucale, pe care aproape toți pacienții le experimentează, adesea ca prim semn al sindromului. Copiii pot dezvolta, de asemenea, ulcere mici greu de deosebit de ulcerele bucale regulate. Ulcerele genitale sunt un alt simptom comun, în special la bărbații adulți, care pot experimenta cicatrizarea din cauza ulcerelor vindecate. Leziunile cutanate asemănătoare acneei, nodurile ridicate și dureroase de pe picioare și un test cutanat cunoscut sub numele de „reacția Paterji” sunt alte simptome ale sindromului.
Sindromul Behçet poate afecta și ochii, cauzând inflamații cronice și potențial amenințătoare pentru vedere ale țesuturilor ochiului. Inflamația articulațiilor este, de asemenea, comună, afectând aproximativ 30-50% dintre copiii cu sindrom, de obicei la glezne, genunchi, încheieturi și coate. Simptomele neurologice, cum ar fi convulsiile și durerile de cap, pot apărea și la unii pacienți, la fel și problemele psihiatrice. Implicarea vasculară este o complicație rară, dar gravă, care afectează aproximativ 12-20% dintre copiii cu sindromul Behçet și poate duce la umflare și leziuni ale venelor de la nivelul gambelor.
Metode de diagnostic în Reumatologia Pediatrică
Tulburările reumatologice pediatrice pot fi dificil de diagnosticat datorită varietății de simptome și cauze posibile. Există mai multe metode de diagnostic pe care medicii le folosesc pentru a diagnostica aceste condiții. Acestea includ:
- Istoricul medical și examinarea fizică,
- Teste de laborator, cum ar fi hemograma completă (CBC), rata de sedimentare a eritrocitelor (ESR), proteina C reactivă (CRP) și factorul reumatoid (RF),
- Studii de imagistică, cum ar fi radiografiile, ecografia, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT),
- Aspirația și biopsia articulară.
De obicei, este nevoie de o combinație a acestor metode pentru a diagnostica în mod precis o tulburare reumatologică pediatrică. Diagnosticul precoce este important pentru a începe tratamentul și a preveni deteriorarea articulațiilor și a organelor.
Când trebuie să își vadă copilul un reumatolog pediatric?
Să știi când trebuie să îți vezi copilul la un reumatolog pediatric poate fi crucial pentru gestionarea sănătății articulațiilor, mușchilor și oaselor lor. Dacă copilul tău are dureri articulare persistente, umflături sau rigiditate, ar putea fi un semn al unei afecțiuni reumatice subiacente. Alte simptome, cum ar fi erupții cutanate, febră, oboseală sau slăbiciune, ar putea indica, de asemenea, o boală reumatică. Dacă copilul tău experimentează oricare dintre aceste simptome pentru o perioadă îndelungată, este important să consulți un reumatolog pediatric pentru un diagnostic precis și un plan de tratament eficient. Reumatologii pediatri sunt experți în evaluarea și tratarea afecțiunilor precum artrita juvenilă, lupusul, dermatomiozita, vasculita și alte tulburări reumatice care afectează copiii. Cu un diagnostic precoce și o îngrijire adecvată, mulți copii cu boli reumatice pot duce vieți sănătoase, active și împlinite.
La ce să mă aștept la o consultație la un reumatolog pediatric pentru copilul meu?
Doctorul se informează despre istoricul medical al copilului și efectuează un examen fizic pentru a diagnostica problema corectă. Examinarea fizică include încercarea de către medic să înțeleagă semnele inflamației, cum ar fi umflarea și sensibilitatea în articulații, și evaluarea funcției articulare. Pentru a înțelege amploarea bolii, medicul recomandă adesea teste de laborator pentru a examina profilul sanguin și imagistica pentru a vedea cum afectează boala funcționalitatea copilului tău. Este esențial să furnizezi medicului toate informațiile cât mai precis posibil pentru a înțelege și a ajuta copilul în măsura posibilităților lor.
Copiii cu boli reumatice pot duce vieți active și împlinite cu un tratament adecvat la momentul potrivit. Doctorul poate apoi să planifice tratamentul pe baza diferitelor opțiuni și gravitatea afecțiunii. Unele tratamente comune includ medicamente, terapie fizică, terapie ocupatională, injecții articulare și, în cazuri foarte grave, intervenții chirurgicale.
Formular de contact
Comments are closed