Nefrologie
O parte esențială a corpului uman, rinichii filtrează deșeurile și fluidele în exces din sânge, controlează electroliții și tensiunea arterială și produc hormoni care susțin sănătatea normală a oaselor și dezvoltarea celulelor roșii din sânge. Atunci când aceste funcții esențiale ale rinichilor sunt afectate, pot apărea probleme grave de sănătate. Aici intervine nefrologia cu tratamentele sale.
Nefrologia se concentrează pe diagnosticarea și găsirea soluțiilor pentru problemele rinichilor. În acest blog, vom explora diversitatea condițiilor care afectează rinichii, rolul unui nefrolog în gestionarea acestor condiții și multiplele tratamente disponibile pentru a ajuta pacienții să-și mențină sau să-și îmbunătățească funcția renală.
Care sunt diversele condiții care afectează rinichii?
Rinichii sunt un organ vital în corpul uman, îndeplinind unele funcții critice, iar atunci când aceste funcții importante sunt afectate, pot apărea probleme grave de sănătate.
Există o varietate de condiții diferite care pot afecta rinichii, printre care:
- Leziune renală acută: Această leziune este o pierdere bruscă a funcției renale cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții, leziuni sau utilizarea anumitor medicamente.
- Boala renală cronică: Această afecțiune renală este o boală cronică în care rinichii nu au capacitatea necesară de a funcționa normal. Este adesea cauzată de hipertensiune arterială sau diabet, dar poate rezulta și din factori genetici sau alte condiții de sănătate subiacente.
- Insuficiența renală: Aceasta este o afecțiune gravă în care rinichii nu pot funcționa adecvat. Poate fi acută (bruscă) sau cronică (pe termen lung). În momentul în care rinichii cedează, produsele deșeurilor și fluidele în exces se acumulează în corp, cauzând o varietate de simptome și probleme semnificative.
- Boala renală polichistică: Boala renală polichistică, cea mai comună boală renală moștenită, este cauza cea mai frecventă a bolii renale în stadiul terminal. Umplerea țesutului renal cu ciste și dilatarea acestor ciste în timp apare ca o explozie în cazurile severe. Deși este cunoscută ca o boală a adulților, poate fi întâlnită și la copii. Metoda de diagnostic cea mai eficientă este ecografia abdominală. Ecografia este cea mai sigură metodă în monitorizarea bolii renale polichistice. Tratamentul este simptomatic. Tratamentele pentru insuficiența renală, cum ar fi controlul tensiunii arteriale, prevenirea infecțiilor și, dacă a apărut insuficiența renală, dializa, sunt abordările principale.
- Nefropatia diabetică: Complicațiile diabetului sunt împărțite în principal în microvasculare și macrovasculare. Complicațiile macrovasculare includ hipertensiunea arterială, ateroscleroza, accidentele cerebrovasculare și bolile ischemice ale inimii, în timp ce complicațiile microvasculare includ nefropatia diabetică și retinopatia diabetică. Retinopatia diabetică este una dintre complicațiile tardive ale diabetului și înseamnă implicarea rinichilor. Nefropatia diabetică este cea mai comună cauză a bolii renale în stadiul terminal. Cu cât durata diabetului este mai lungă, cu atât riscul de nefropatie diabetică este mai mare. Indivizii cu control slab al diabetului, hipertensiune arterială, grăsimi sanguine ridicate, infecții frecvente ale tractului urinar, fumat și istoric familial de nefropatie diabetică sunt expuși riscului. Tratamentul depinde de stadiul bolii, iar terapia de substituție renală este esențială în nefropatia diabetică de stadiu terminal (stadiul 5).
- Hipersensibilitatea renală: Hipertensiunea renală este o imagine a tensiunii arteriale ridicate care poate apărea din cauza îngustării arterelor renale și scăderii aportului de sânge la rinichi. Această afecțiune este cunoscută și sub numele de stenoză a arterei renale. Atunci când rinichii nu pot primi suficient sânge, activează sistemul renină-angiotensină, care este un sistem responsabil de creșterea tensiunii arteriale, conducând la o creștere a acesteia. Hipertensiunea al cărei cauză a fost determinată se numește hipertensiune secundară. Dacă se găsește o cauză tratabilă și se planifică un tratament adecvat, hipertensiunea secundară poate fi tratată sau controlul tensiunii arteriale poate fi realizat cu un minim de medicamente. În hipertensiunea nou apărută, necontrolată sau care se agravează brusc, trebuie investigată o cauză subiacentă. Cauza cea mai comună a hipertensiunii secundare este bolile renale parenchimale.
- Nefropatia IgA: Este cea mai comună boală glomerulară din lume. Este frecventă la copii și adolescenți. Depunerea IgA este observată în țesutul renal. Atacurile de hematurie, care sunt de obicei observate simultan cu sau după infecțiile căilor respiratorii superioare, sunt plângeri comune. Cauza nu este încă cunoscută și nu există în prezent niciun tratament dovedit în afara prevenirii hipertensiunii și a abordărilor simptomatice, cum ar fi corticosteroizii.
- Tulburări renale în timpul sarcinii: În general, sarcina nu agravează boala renală. Tulburările renale pot cauza complicații grave la femeile gravide cu tensiune arterială necontrolată. Prezența bolii renale în timpul sarcinii poate crește riscul de preeclampsie (hipertensiune arterială care apare în timpul sarcinii). În prezența bolii renale cronice înainte de sarcină, există riscul de întârziere în creșterea și dezvoltarea fetală sau de mortinatalitate. La femeile gravide cu boală renală, funcțiile renale fătului și tensiunea arterială sunt monitorizate și urmărite îndeaproape. Este important în aceste cazuri ca mama așteptată să nu își întrerupă controalele.
- Nefrologia transplantului: O altă abordare de tratament evaluată sub titlul de terapii de substituție renală, cum ar fi diverse metode cum ar fi dializa și dializa peritoneală, este transplantul renal. Transplantul renal este o metodă utilizată în general la pacienții cu boală renală în stadiul terminal. Dacă se găsește un donator potrivit, rinichiul funcțional este transplantat în corp în plus față de rinichii care nu pot funcționa.
- Calculi renali: Acești calculi sunt depozite dure de calciu și alte minerale care se formează în rinichi. Acestea pot provoca multă durere și disconfort atunci când trec prin tractul urinar.
- Glomerulonefrita: Atunci când purificatorii mici din rinichi (numiți glomeruli) devin umflați și deteriorați, apare această formă de boală renală. O varietate de factori, inclusiv infecții, tulburări autoimune și anumite medicamente, pot cauza aceasta.
- Infecția tractului urinar: Infecția tractului urinar (ITU) este o afecțiune care ține de sănătatea sistemului urinar. Bacteriile ajung în tractul urinar din uretră și se multiplica în vezică pentru a produce infecții urinare. În comparație cu cazurile observate la bărbați, ITU-urile sunt mai frecvente la femei. Această infecție poate avea efecte acute (pe termen scurt) sau cronice (pe termen lung) asupra pacientului. O dorință frecventă de a urina, disconfort sau arsură la urinare, urina care conține sânge și dureri de stomac sunt toate indicații ale unei infecții urinare.
Tratamentul pentru bolile renale depinde de gravitatea leziunii. În anumite circumstanțe, pot fi utilizate medicamente pentru a reduce simptomele și a preveni leziunile suplimentare; totuși, dializa sau transplantul renal pot fi necesare în cazuri mai severe. Persoanele cu probleme renale trebuie să colaboreze strâns cu profesioniștii lor din domeniul sănătății pentru a gestiona boala și a evita consecințele.
Care este rolul unui nefrolog în gestionarea acestor condiții?
Nefrologii folosesc o varietate de teste diagnostice, inclusiv teste de sânge și urină, studii de imagistică și biopsii renale, pentru a identifica și evalua problemele renale. Odată ce a fost făcut un diagnostic, ei lucrează cu pacienții pentru a dezvolta un plan de tratament adaptat nevoilor lor specifice. Acest lucru poate implica medicamente pentru a controla simptomele și a preveni leziunile suplimentare, modificări ale stilului de viață pentru a îmbunătăți sănătatea rinichilor sau trimiterea la un specialist pentru tratamente mai avansate cum ar fi dializa sau transplantul renal.
Nefrologii oferă, de asemenea, îngrijire continuă pentru pacienții lor, lucrând îndeaproape cu ei pentru a monitoriza starea lor și pentru a se asigura că planul lor de tratament este eficient. Ei pot colabora, de asemenea, cu alte cadre medicale, cum ar fi medicii de îngrijire primară și nutriționiștii, pentru a oferi tratament complet pacienților lor.
În plus față de aceste responsabilități, nefrologii joacă un rol important în educarea pacienților despre starea lor, opțiunile de tratament disponibile și pașii pe care îi pot lua pentru a-și gestiona starea și a preveni leziunile suplimentare ale rinichilor.
Care sunt metodele de diagnostic în nefrologie?
Testele și procedurile comune utilizate de nefrologi pentru a diagnostica boli pot fi rezumate astfel.
- Interogarea istoricului medical cu o examinare fizică detaliată și cuprinzătoare: Istoricul detaliat și examinarea fizică sunt principalele puncte în diagnostic în nefrologie, la fel ca în multe alte specialități. Anamneza pacientului include detalii precum bolile existente, bolile anterioare, istoricul medical general, istoricul familial, obiceiurile de fumat și alcool și dependența de droguri. Examinarea fizică evaluează în principal tensiunea arterială, febra, ritmul respirator, volumul de sânge, sunetele inimii și plămânilor, pielea, abdomenul și constatările generale ale corpului. Erupțiile cutanate sunt deosebit de importante în patologiile renale care provin din autoimunitate și mâncărimea în boala renală cronică.
- Examinarea urinei: Sângele (hematuria), proteinele (proteinuria), puroiul (piuria) și celulele maligne în urină pot fi evaluate în analiza urinei, care este unul dintre cele mai comune teste. Pierderea de albumină în urină, o proteină importantă în corp, poate fi, de asemenea, testată în mostre de urină de 24 de ore sau de spot. Albuminuria indică un exces de albumină care trece în urină, iar această condiție este cunoscută sub numele de sindrom nefrotic. Sindromul nefrotic este adesea indicativ pentru leziuni renale.
- Teste de sânge: Hemoglobina, globulele albe, trombocitele, sodiul, potasiul, clorura, bicarbonatul, ureea, creatinina, albumina, concentrațiile de calciu, magneziu, fosfat în sânge pot fi evaluate cu teste de sânge de rutină. Rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR), clearance-ul creatininei sau concentrația de creatinină serică sunt printre cele mai importante și fiabile teste de sânge utilizate pentru a obține informații despre funcția rinichilor.
- Examinări imagistice: Metodele de imagistică sunt folosite frecvent în diagnosticul și monitorizarea bolilor de dezvoltare, cum ar fi anomalii structurale ale rinichilor și boala renală polichistică. Ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), scintigrafia (medicină nucleară), angiografia și rezonanța magnetică (RMN) sunt printre principalele metode de imagistică.
- Biopsia renală: Deși nu este o metodă larg utilizată, metoda standard de aur pentru diagnosticul definitiv al multor boli renale este biopsia. O bucată de țesut renal luată cu biopsia este examinată la microscop și după evaluarea patologică, se începe planificarea tratamentului.
Care sunt tratamentele oferite pentru aceste condiții nefrologice?
Când vine vorba de tratamentul afecțiunilor renale, obiectivul principal este gestionarea și controlul condiției pentru a preveni sau întârzia necesitatea dializei sau a transplantului renal. Abordarea tratamentului specific va fi determinată de condiție și de gradul leziunii.
Iată câteva dintre cele mai frecvente terapii:
- Medicamente: Diferite medicamente pot fi utilizate pentru a trata simptomele și a preveni leziunile renale viitoare, în funcție de situația individuală. Acestea pot include medicamente pentru tensiunea arterială pentru a ajuta la controlul tensiunii arteriale ridicate, care poate duce la leziuni renale, sau medicamente pentru controlul diabetului, care poate, de asemenea, contribui la leziuni renale.
- Modificări ale stilului de viață: Anumite ajustări ale stilului de viață pot ajuta la îmbunătățirea funcției renale și la prevenirea leziunilor suplimentare. Acestea pot include adoptarea unei diete sănătoase, sărace în sare și proteină, renunțarea la fumat și practicarea regulată a exercițiilor fizice.
- Dializă: Dializa este un procedeu de tratament medical care filtrează și elimină produsele deșeuri și fluidele în exces din sânge în stadiul terminal al insuficienței renale sau în unele patologii fatale care se dezvoltă acut. Există două tipuri principale de dializă: hemodializa, care implică utilizarea unei mașini pentru filtrarea sângelui, și dializa peritoneală, care implică utilizarea peritoneului pentru a filtra sângele. În funcție de caracteristicile pacientului și de diferențele în gestionarea bolii, poate fi preferat unul dintre cele două tipuri de dializă. Dializa peritoneală poate fi preferată deoarece nu necesită fistulă, restricțiile dietetice nu sunt la fel de stricte ca în cazul hemodializei, este aplicată mai ușor la copii și vârstnici și nu provoacă restricții în viața, munca sau alte activități zilnice ca hemodializa. Deoarece un pacient instruit poate efectua dializa peritoneală singur, există posibilitatea de a menține o rutină de zi cu zi și de a continua munca. În plus față de acestea, dializa peritoneală prezintă riscuri precum infecția, rezultatele inadecvate și bune ale dializei și malnutriția. În hemodializă, libertatea pacientului este restricționată și pacienții trebuie să meargă la centrul de dializă de 3 până la 4 ori pe săptămână în medie. Probleme precum complicațiile legate de fistulă și infecția pot apărea în hemodializă, dar este cea mai eficientă metodă de tratament care reduce spitalizarea și ameliorează simptomele, în special la pacienții cu boală renală în stadiul terminal care nu au îngrijiri la domiciliu.
- Transplantul renal: Un transplant renal poate fi necesar în cazuri extreme de insuficiență renală. Transplantul renal este un procedeu medical care implică preluarea unui nou rinichi de la un fel de donator și plasarea acestuia în pacient. Operația este efectuată de un chirurg, dar controalele medicale și îngrijirea pe termen lung sunt furnizate de către nefrologi.
Este important ca persoanele cu probleme renale să lucreze strâns cu medicul lor pentru a determina cel mai bun plan de tratament pentru nevoile lor specifice. Este adesea posibil să se gestioneze și să se controleze afecțiunile renale și să se mențină calitatea vieții, mai ales cu o intervenție timpurie și un management corespunzător.
Formular de contact
Comments are closed