Medicină hiperbară

Medicina submarină și hiperbarică este dedicată înțelegerii efectelor medicale și fiziologice ale scufundării și mediilor hiperbarice. Indiferent dacă ești un scafandru recreativ, un scafandru profesionist sau pur și simplu curios în privința aspectelor medicale ale scufundării, acest articol îți va oferi informații valoroase despre diagnosticul și tratamentul bolilor legate de scufundare, precum și despre utilizarea terapiei cu oxigen hiperbaric pentru tratarea unei game largi de afecțiuni medicale.

În acest articol, sunt furnizate informații importante despre bazele medicinei de scufundare, ultimele cercetări și dezvoltări în acest domeniu, precum și rolul medicinei hiperbarice în tratamentul bolilor.

Ce este Medicina Submarină și Hiperbarică?

Medicina submarină și hiperbarică este una dintre specialitățile medicale care se ocupă de efectele medicale și fiziologice ale scufundării și mediilor hiperbarice. Este esențială pentru siguranța scufundării, medicina de urgență și vindecarea rănilor. Acest domeniu al medicinei cuprinde diagnosticarea, tratarea și gestionarea bolilor legate de scufundare, cum ar fi boala de decompresie, narcosisul cu azot și hipotermia. Acoperă, de asemenea, aplicarea tratamentului cu oxigen hiperbaric (HBOT) în diverse probleme medicale, cum ar fi otrăvirea cu monoxid de carbon, gangrena gazoasă și rănile care nu se vindecă.

Terapia implică administrarea de oxigen pur într-o cameră presurizată pentru a crește concentrația de oxigen din sânge, ceea ce poate ajuta la promovarea vindecării, combaterea infecțiilor și reducerea inflamației. Medicina hiperbarică este folosită și în proceduri medicale specifice, cum ar fi vindecarea rănilor și tratamentul anumitor tipuri de cancer. Practicienii acestei specialități sunt în general pregătiți în medicina de urgență, anestezie sau medicină de scufundare și pot fi certificați de organizații precum Societatea Medicală Subacvatică și Hiperbarică.

Este important de menționat că nu tot HBOT-ul este legat de scufundare, iar unele afecțiuni precum anemia, otrăvirea cu monoxid de carbon, leziunile provocate de radiații și multe altele sunt tratate cu terapie cu oxigen hiperbaric în medii non-scufundare.

Care sunt diagnosticul și tratamentul bolilor comune legate de scufundare?

Bolile legate de scufundare sunt o preocupare obișnuită pentru scafandri, deoarece mediul subacvatic poate avea efecte medicale și fiziologice semnificative asupra corpului.

Înecul

Înecul poate surveni din cauza unei defecțiuni a echipamentului sau a comportamentului inadecvat în timpul scufundării. Factorul cel mai important în prevenirea înecului este să se ia precauții, deoarece cazurile de înec rezultă adesea în deces. Procesul de îngrijire și reabilitare este important după intervenția de urgență și stabilizarea semnelor vitale de către o echipă experimentată în cazurile de înec.

Embolismul gazoas arterial

Embolismele de aer care pătrund în sângele arterial din cauza deteriorării și ruperii vaselor pulmonare pot progresa către țesuturi și organe, în special inimă și creier, pot perturba circulația și pot deteriora pereții vaselor de sânge. Clinic, embolismul gazoas arterial poate consta în constatări neurologice ușoare, dar pot varia de la simptome care pun viața în pericol și necesită intervenție imediată. În general, un embolism gazoas arterial ar trebui suspectat la un scafandru care își pierde conștiința în decurs de 10 minute de la suprafață. Se trebuie să se asigure suport de viață de bază de urgență și să se respire 100% oxigen. Deși simptomele pacientului regresează după embolism, se recomandă trimiterea la un centru avansat pentru urmărire pentru a preveni recidivele.

Boala de decompresie

Una dintre cele mai cunoscute boli legate de scufundare este boala de decompresie, cunoscută și sub numele de „curbura”, care apare atunci când azotul dizolvat în corp formează bule pe măsură ce scafandrul urcă prea repede. Simptomele pot varia de la dureri articulare și oboseală până la simptome neurologice mai severe, cum ar fi paralizia și pierderea conștienței. Tratamentul pentru boala de decompresie implică în general furnizarea scafandrului cu 100% oxigen pentru a respira și transportarea pacientului la o cameră hiperbarică pentru terapie de decompresie sau recomprimare.

Narcosisul cu Azot

O altă boală comună legată de scufundare este narcosisul cu azot, care apare atunci când azotul dizolvat în corp afectează sistemul nervos central, provocând confuzie, euforie și judecată scăzută. Tratamentul pentru narcosisul cu azot constă în a urca la adâncimi mai mici, unde presiunea de azot este mai mică.

Hipotermia

Hipotermia reprezintă, de asemenea, un pericol în timpul scufundării, în special în apă rece, și poate fi tratată prin încălzirea scafandrului și furnizarea de lichide calde și izolare.

Alte boli legate de scufundare

În plus față de aceste condiții, alte boli legate de scufundare, cum ar fi leziunile de supradimensionare a plămânilor, barotrauma urechii și sinusurilor și toxicitatea oxigenului, ar putea să apară în timpul scufundării. Aceste tulburări necesită cunoștințe specializate, pregătire și expertiză în medicina submarină și hiperbarică.

Precauții

Este esențial ca scafandrii să fie conștienți de aceste condiții și să practice tehnici de scufundare sigure pentru a-și minimiza riscul de a dezvolta o boală legată de scufundare. Scafandrii ar trebui, de asemenea, să fie instruiți în gestionarea situațiilor de urgență și să fie familiarizați cu semnele și simptomele acestor condiții în cazul în care ei sau partenerul lor de scufundare au nevoie de asistență.

Care sunt utilizările non-scufundare ale terapiei cu oxigen hiperbaric?

Terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT) este folosită pentru tratarea bolilor legate de scufundare și are o gamă largă de indicații medicale non-scufundare.

Răni care nu se vindecă

Una dintre cele mai comune utilizări non-scufundare ale HBOT-ului este în tratarea rănilor care nu se vindecă, cum ar fi ulcerele diabetice la picior, ulcerul de presiune și ulcerul de stază venoasă. HBOT funcționează prin creșterea conținutului de oxigen din sânge, ceea ce poate ajuta la vindecare, combaterea infecțiilor și ameliorarea inflamației. Prin furnizarea de oxigen înalt la rana, HBOT-ul poate ajuta la stimularea creșterii de noi vase de sânge, îmbunătățirea distribuției de oxigen și de nutrienți la rana și sporirea capacității de luptă a celulelor albe împotriva infecțiilor.

Otrăvirea cu monoxid de carbon

HBOT-ul este folosit și pentru tratarea otrăvirii cu monoxid de carbon, care apare atunci când corpul este expus la niveluri ridicate ale acestui gaz toxic. Monoxidul de carbon se leagă de hemoglobină în sânge, limitând circulația sângelui în țesuturi. HBOT-ul poate ajuta la eliminarea monoxidului de carbon din sânge prin dizolvarea oxigenului în plasmă, care se poate lega de monoxidul de carbon și să-l neutralizeze.

Alte accidente Non-scufundare

Alte indicații non-scufundare pentru HBOT includ leziuni provocate de radiații, osteomielită, anemie, leziuni prin strivire, arsuri termice și unele afecțiuni neurologice cum ar fi edemul cerebral, accidentul vascular cerebral și traumatismul cranian.

Precauții

Este important de menționat că nu toate condițiile sunt tratate cu terapia cu oxigen hiperbaric și că eficacitatea HBOT-ului în unele condiții este încă sub cercetare. Este întotdeauna mai bine să consulți un profesionist medical cu experiență în medicina submarină și hiperbarică pentru a determina dacă HBOT-ul este potrivit pentru o anumită condiție.