Chirurgie cardiovasculară pediatrică
Chirurgia cardiovasculară pediatrică este o sub-specialitate a chirurgiei pediatrice care se concentrează pe tratamentul chirurgical al afecțiunilor cardiace la copii. Studiul include proceduri pentru repararea defectelor cardiace congenitale. Chirurgii cardiovasculari lucrează îndeaproape cu alți profesioniști medicali, cum ar fi cardiologii pediatrici, chirurgii generali și anesteziștii, pentru a avea grijă de copiii cu afecțiuni cardiace.
Ce să aștepți când copilul tău vizitează Cardiologia Pediatrică
Atunci când un pediatru bănuiește o problemă cardiacă la un copil, ei pot trimite copilul la un cardiolog pediatric. Evaluarea inițială poate include semne vitale, un electrocardiogramă (ECG) și alte teste precum un ecocardiogramă sau teste de efort. Cardiologul pediatric va analiza istoricul medical al copilului, va efectua un examen fizic și va recomanda alte teste dacă este necesar. Motivele comune pentru trimiterea la un cardiolog pediatric includ suierăturile cardiace, durerile în piept, palpitațiile, amețelile și leșinurile. Mulți pacienți au afecțiuni benigne care nu necesită tratament, dar dacă este detectată o problemă cardiacă semnificativă, cardiologul pediatric poate recomanda teste, tratament și monitorizare adecvată.
Metode de diagnostic folosite în Cardiologia Pediatrică
Cardiologii pediatrici folosesc o varietate de metode pentru a diagnostica afecțiunile cardiace la copii. Unele metode standard folosite pentru a diagnostica afecțiunile cardiace la copii includ:
- Imagistica SPECT (Tomografie Computerizată cu Emisie de Fotoni Singulari): Aceasta este o tehnică de imagistică în medicina nucleară folosită pentru a detecta fluxul sanguin și pentru a evalua funcția globală a inimii la pacienții pediatrici. SPECT implică injectarea unei cantități mici de tracer radioactiv în fluxul sanguin, care este apoi detectat de o cameră gamma pe măsură ce circulă prin inimă. Prin analizarea imaginilor produse de camera gamma, medicii pot diagnostica afecțiuni precum defectele cardiace congenitale și ischemia miocardică.
- Analize de sânge: Analizele de sânge sunt un instrument de diagnostic frecvent utilizat în cardiologia pediatrică, furnizând informații valoroase despre sănătatea inimii. Aceste teste includ măsurarea celulelor sanguine, mineralelor, proteinelor și hormonilor din sânge, precum și testarea coagulării sângelui și a tulburărilor genetice. Testul de troponină cardiacă este un biomarker sensibil care poate detecta leziunile musculare ale inimii, făcându-l un instrument critic în diagnosticarea afecțiunilor cardiace. Aceste teste ajută cardiologii pediatrici să ofere cele mai eficiente opțiuni de tratament pentru tinerii lor pacienți și pot ajuta la evaluarea nutriției lor și la modul în care funcționează organele lor.
- Ecocardiografie (Echo): Acesta este un test de diagnostic non-invaziv care folosește unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale inimii în timp real. În cardiologia pediatrică, ecocardiografia este folosită pentru a evalua structura inimii, funcția și fluxul sanguin. Prin analizarea imaginilor produse de ecocardiogramă, medicii pot diagnostica afecțiuni precum defectele cardiace congenitale, anomalii ale valvelor și cardiomiopatii.
- Electrocardiogramă (ECG sau EKG): Acest test înregistrează activitatea electrică a inimii și poate ajuta medicul să diagnosticheze ritmuri cardiace anormale, aritmii sau alte probleme cardiace potențial fatale.
- Radiografie toracică: Acest test folosește radiații pentru a crea o imagine a inimii și plămânilor. Poate ajuta medicul să vadă dimensiunea și forma inimii și să verifice eventualele anomalii.
- Cateterism cardiac și RMN: RMN-ul folosește o tehnică de imagistică magnetică pentru unde radio și oferă imagini detaliate ale inimii. Cateterizarea presupune introducerea unui tub subțire (cateter) într-un vas de sânge și îndreptarea lui spre inimă. Poate ajuta medicul să obțină o vedere detaliată a inimii și să-i măsoare presiunea.
Ce intervenții chirurgicale efectuează cardiologii pediatrici?
Tratamentul afecțiunilor cardiace la copii depinde de situația specifică și de severitate. Unii copii cu afecțiuni cardiace pot avea nevoie de intervenții chirurgicale pentru a corecta problema. Tratamentul include chirurgia pentru repararea sau înlocuirea valvelor cardiace, corectarea anomaliilor structurale ale inimii sau implantarea unui stimulator cardiac.
Chirurgia valvulară
Repararea valvei este o intervenție chirurgicală pentru a remedia problemele cu valvele inimii. Inima are patru valve (tricuspid, pulmonar, aortic și mitral) care reglează fluxul sanguin prin inimă. Dacă o valvă nu funcționează corect, poate cauza probleme cu fluxul sanguin și poate pune mai multă presiune pe inimă.
Pot fi folosite mai multe tipuri de chirurgie de reparare a valvei la copii, în funcție de valva specifică implicată și de natura problemei. Unele tipuri comune de chirurgie de reparare a valvei la copii includ:
- Valvuloplastie cu balon: Această procedură implică remodelarea valvei pentru a lărgi valoarea și a îmbunătăți funcția sa. În timpul valvuloplastiei cu balon, o procedură minim invazivă, strâmtarea valvei poate fi eliminată. Procedura se efectuează ca parte a unei cateterizări cardiace, care este mai puțin intruzivă în comparație cu chirurgia pe cord deschis sau cu chirurgia generală. Valvuloplastia cu balon este utilizată cel mai frecvent pentru tratamentul stenozei aortice și stenozei mitrale.
- Repararea valvei: Repararea valvei este o procedură chirurgicală menită să restaureze funcția normală a valvei inimii. Procedura se efectuează utilizând doar țesutul existent al inimii, evitând astfel necesitatea înlocuirii artificiale.
- Înlocuirea valvei: În unele cazuri, valva deteriorată poate trebui înlocuită cu o valvă artificială. În chirurgia pe cord deschis, valva deteriorată este înlocuită cu o valvă nouă printr-o intervenție chirurgicală. Valva de înlocuire poate fi construită din materiale artificiale, țesuturi animale, valve umane conservate sau, în procedura Ross, o valvă pulmonară din inimă. Alegerea valvei de înlocuire depinde de diferiți factori, inclusiv tipul și amploarea leziunii valvulare, vârsta și starea de sănătate a pacientului și alte considerații medicale.
Mioectomia septală
Mioectomia septală este folosită pentru a trata cardiomiopatia hipertrofică (HCM). Procedura implică îndepărtarea unei porțiuni din mușchiul inimii îngroșat (septul) pentru a reduce presiunea asupra inimii și a îmbunătăți fluxul sanguin. Mioectomia septală se realizează ca o intervenție chirurgicală pe cord deschis, în care toracele este deschis și inima este oprită temporar pentru ca chirurgul să poată accesa mușchiul inimii. Procedura este de obicei efectuată la persoanele cu HCM sever care nu răspund la alte tratamente, cum ar fi medicamentele sau schimbările de stil de viață.
După procedură, pacientul va trebui să stea în spital pentru câteva zile pentru a se recupera și să urmeze un set specific de instrucțiuni pentru îngrijirea de sine acasă. Pacientul va trebui, de asemenea, să vadă medicul în mod regulat pentru a-și monitoriza progresul și pentru a face ajustări necesare în planul lor de tratament.
Procedura Fontan
Procedura Fontan este o intervenție chirurgicală folosită pentru a trata copiii cu anumite tipuri de boli cardiace congenitale. Procedura este folosită în mod tipic pentru copiii cu defecte cardiace complexe care nu pot fi corectate cu alte tipuri de chirurgie. Procedura Fontan implică crearea unei noi căi pentru fluxul sanguin de la corp la plămâni. Procedura se face prin conectarea venelor care aduc sânge de la corp la atriul drept al inimii (cameră superioară). Sângele este trimis la plămâni pentru a prelua oxigen fără a trece prin camerele de pompare ale inimii.
Procedura Fontan poate îmbunătăți funcția inimii și poate reduce riscul de complicații la copiii cu anumite tipuri de boli cardiace congenitale. Cu toate acestea, nu este o vindecare și poate să nu fie potrivită pentru toți copiii cu defecte cardiace.
Transplantul cardiac pediatric
Un program de transplant cardiac pediatric este un program medical specializat concentrat pe îngrijirea copiilor care au nevoie de un transplant de inimă. Se face în mod tipic pentru a trata pacienții cu insuficiență cardiacă severă care nu răspund la alte tratamente. Transplanturile de inimă pediatrică includ în mod tipic o echipă de specialiști instruiți în îngrijirea copiilor cu insuficiență cardiacă și pregătirea lor pentru chirurgia de transplant. Această echipă poate include medici, asistente medicale, asistenți sociali și alți profesioniști din domeniul sănătății.
Obținerea unui transplant de inimă poate fi complexă și poate implica mai multe etape. Copiii care sunt luați în considerare pentru un transplant de inimă vor avea în mod tipic o evaluare amănunțită pentru a determina dacă sunt eligibili pentru procedură. Evaluarea poate include teste pentru a evalua funcția inimii lor și starea lor generală de sănătate și de bine.
După transplant, copilul trebuie să ia medicamente prescrise pentru a preveni respingerea inimii donatorului și să vadă în mod regulat medicul pentru îngrijirea de urgență. Copilul va trebui, de asemenea, să facă schimbări de stil de viață pentru a asigura succesul transplantului și pentru a-și gestiona sănătatea generală.
Intervenția cardiacă fetală
Intervenția cardiacă fetală este o procedură efectuată pe un fetus (bebeluș nenăscut) pentru a trata o afecțiune cardiacă. Se face atunci când o afecțiune cardiacă este diagnosticată în timpul sarcinii și este suficient de severă pentru a necesita tratament înainte ca bebelușul să se nască.
Diverse intervenții cardiace fetale pot fi efectuate în funcție de gravitatea complicației. Unele intervenții cardiace fetale comune includ:
- Ecodiagnostic fetal: Acest test folosește unde ultrasonice pentru a crea o imagine a inimii fătului. Poate ajuta medicii să diagnosticheze o afecțiune cardiacă și să planifice cel mai bun curs al tratamentului în timp.
- Cateterizare fetală: Este o procedură în care un tub subțire (cateter) este introdus în făt prin abdomenul mamei. Cateterul poate efectua diverse proceduri, cum ar fi închiderea unei găuri în inimă sau corectarea unei probleme a vaselor de sânge.
Intervenția cardiacă fetală este un domeniu specializat al medicinei și este de obicei efectuată doar de o echipă de medici instruiți în medicină fetală și chirurgie cardiacă. Scopul intervenției cardiace fetale este de a îmbunătăți șansele ca bebelușul să se nască cu o inimă sănătoasă și de a reduce riscul de complicații după naștere.
Ligatura canalului arterial patent (PDA)
Canalul arterial patent (PDA) este o afecțiune în care un vas de sânge care conectează aorta și artera pulmonară rămâne deschis după naștere. În timp ce medicamentele pot fi adesea folosite pentru a închide deschiderea, pot fi necesare proceduri mai invazive dacă acestea nu funcționează. O procedură implică trecerea unui cateter prin picior la inimă pentru a introduce un dispozitiv care blochează fluxul sanguin, în timp ce alta implică efectuarea unei mici tăieturi chirurgicale pe partea stângă a pieptului pentru a lega sau a fixa canalul arterial, cunoscut sub numele de ligatura. Această procedură poate fi efectuată în unitatea de terapie intensivă neonatală (NICU).
Repararea coarctației aortei
Coarctația aortei este o afecțiune caracterizată de o secțiune îngustă care obstrucționează fluxul sanguin. Chirurgia pentru lărgirea secțiunii folosind un patch Gore-tex sau îndepărtarea acesteia este tratamentul cel mai comun. Alte metode includ utilizarea unui patch din artera subclaviană stângă, ocolirea secțiunii înguste cu un tub sau utilizarea unui fir și a unui balon pentru a deschide zona și a lăsa un stent. Acesta din urmă este un mod non-chirurgical care este adesea folosit pentru recurențele după chirurgie.
Repararea tetralogie de Fallot
Tetralogia Fallot este o malformație cardiacă congenitală care necesită chirurgie pe cord deschis pentru a corecta. Chirurgia implică în mod tipic acoperirea defectului septal ventricular, deschiderea valvei pulmonare, îndepărtarea mușchiului îngroșat și plasarea unui patch pentru a îmbunătăți fluxul sanguin. În unele cazuri, se efectuează o procedură de derivație înainte de operația principală. Operația principală se efectuează când copilul este mai mare.
Formular de contact
Comments are closed